Construcții (pseudo)scindate în româna veche
Afiliații
- Facultatea de Litere, Universitatea Transilvania din Brașov, Bd. Eroilor 29, 500036 Brașov, România
- Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Calea 13 Septembrie 13, 050711 București, România
Istoric
Primit: 9 mai 2017
Acceptat: 13 mai 2017
Publicat: 30 septembrie 2017
Rezumat
Articolul examinează trăsăturile sintactice și semantice ale structurilor scindate în limba română veche, în comparație cu tiparele din româna modernă. Prin mecanismul de scindare, în limba actuală se pot obține exclusiv construcții pseudo-scindate (structuri de identificare cu relative libere introduse prin ce sau structuri relative cu antecedent, în care constituentul focalizat este plasat la finalul construcției, după copulă, sau tipare inverse, cu constituentul focalizat plasat înaintea copulei și a relativei). Analiza unui corpus de limbă română veche a arătat că aceste construcții erau destul de frecvente, însă tiparele erau mai variate: pe lîngă structurile scindate și pseudo-scindate prototipice, se regăsesc și structuri hibride, care amalgamează trăsături ale celor două variante.
Drepturi de autor
© 2017 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.